Hercules nu a alergat la maraton

Iunie 12, 2014 at 11:10 am (Scurt si la... subiect!)

8 iunie 2014

Echipa: Andrei, George, Cezar, Alex, Marius
Sustinatori: Cristina, Petrina, Alex

Dupa dezastrul de la Ecomarathon (pe care o sa-l relatez curand, am avut insa nevoie de un maraton terminat ca sa inteleg ce s-a intamplat si sa prind curaj), am abordat cursa cu un pic de frica… daca nu mai pot, daca raman pe acolo? o „bucla” de 44km pe care nu o mai parcursesem anterior. Am vrut initial sa schimb proba, sa fac semi, dar Andrei mi-a promis ca mergem impreuna si o sa reusim cumva sa terminam in timpul limita. Trecem peste faptul ca in seara anterioara cursei, avand si ceva dureri dubioase la activ, chiar el propunea semi:) si aveam sa regret refuzul 12h mai tarziu;))

Locul ostilitatilor a fost la 11km de Baile Herculane, in muntii Cernei. Diferenta de nivel 2300m, altitudine maxima 1480m, profilul aici si marcat la fiecare kilometru, prilej sa testez ceasul:D.

Prima urcare, prin padure in general, nu a fost asa grea, eram si odihniti, nu ne batea nici soarele in cap, numai bine… pe portiunea de dupa am si alergat pe plat/coborari, mai ales ca prima limita era de 4h in satul Bogaltin (18km). Acolo am ajuns in 3h, cu opriri de baut apa si izotonic la punctele de pe traseu. Pana aici nimic deosebit, in afara de mici accidentari… eh si de la km 20 incolo incepe cea mai naspa urcare ever… 1000m diferenta de nivel pe 7km, dintre care mai mult de jumatate doar pe primii 3. Ne-am oprit de vreo 3-4 ori cate 1-2 minute, dureri de spate, de glezne, de picioare, soare, cald, uneori nori. Cand am scapat de asta si am ajuns intr-un final la Saua Ciumerna, eram convinsa ca o sa terminam cu bine, mai ales ca reusisem sa opresc toate crampele in genuchi care imi tot dadeau tarcoale. Cu bine, nu repede… desi depasisem jumatatea, urmatorul punct de control de la Inelet avea limita de 7h 30, de alergat nu se mai punea problema sa alergam (glezne, spate, splina), asa ca am ajuns acolo in 7h. Oricum estimasem sa terminam in jur de 9h30, insa un mic dus-intors pe traseu (nu eram convinsi ca ala e drumul bun, poate trebuiau mai multe marcaje ceva) ne-a dat inapoi vreo 10 min si am mai si obosit. Plus ca finish-ul era cumva langa motel Dumbrava, la 44,5km, nu 44 (deh, daca nu am fost atenta la sedinta tehnica:P, Andrei stia de la Marius ca semi are 21,5, iar km la ambele trasee erau apropiati), iar ultima coborare era abrupta si plina de pietre, numai de alergat nu mai imi ardea:)

Inventar:
* 2 bataturi, una mai naspa
* bronz neuniform
* ceva iritatii de la cusaturi
* oboseala maxima
* fun fact: Marius a concurat la semi cu numarul lui Alex (care, accidentat fiind, a decis sa nu-si forteze genuchiul) si si-au dat seama la final cand au auzit numele „finalistului” :)) Problema a fost remediata:)))

Si colac peste pupaza, am mai condus si vreo 200km pana la Sasca Romana pe serpentinele vietii, dar asta in episodul urmator;))

V-am pupat,
Eof(b)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: