Cozia Mountain Run

Iulie 7, 2013 at 11:11 pm (Scurt si la... subiect!)

6 Iulie 2013 – Traseu Cozia

Dupa o pauza de aproape o luna (nu, Miscarea contra Statului nu se pune:P), a venit din nou timpul sa fugim pe un nou traseu. Locul ostilitatilor a fost in masivul Cozia, pe malul stang al Oltului*.
De data asta aveam mai putine emotii, erau numai 30km cu o diferenta de nivel 1.750 m si timp limita de 8 ore – echivalentul (more or less) al Ecomarathonului de la start la Bisericuta.
Obiectivul meu era sa scot un timp cel putin la fel de bun ca al Andreei anul trecut (adica sub 7h 30) si sa ma familiarizez un pic cu genul de traseul de la 7500m, avand in vedere ca aici urcarea a fost cam toata deodata, nu pe bucle.

Incepem cu rezultatele: 17 la categorie, 25 la open feminin, 136 la general cu un timp de 6h 40. Not bad, can be better daca ma antrenez pentru urcari:)
Inca de la sedinta tehnica ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri doua chestii: 1. organizatorul a zis ca a folosit traseul ca antrenament pentru Nepal:P; si 2. „Nu a trebuit sa punem benzi de semnalizare chiar peste tot, poteca e destul de vizibila” (mini atacuri de cord cand imi dadeam seama ca parca n-am mai vazut de mult o banda Salomon).

Traseul a inceput lejer, un pic de plan, un 300m diferenta de nivel, o coborare rapida in care am reusit performanta sa scap bidonul de apa din mana undeva intr-un sant. Am coborat, l-am luat, l-am sters un pic si apa a fost la fel de buna si dupa aia:D. Intre km 12 si km 15 eram chiar optimista, cine mai mergea pe drumul ala forestier fredonand „Asa si ce daca stau la coada / Pentru fericire o viata-ntreaga / O sa stau la rând si pentru tine / Si-o sa-ti dau si tie / Asa si asa, asa si asa, asa si asa„. Distractia a fost de scurta durata pentru ca am ajuns repede la manastirea Stanisoara, loc in care pentru unii incepea raiul, pentru altii iadul. Sa ghicim acum in ce categorie ma aflam eu!:)

Asa cum fiecare om are iadul lui personal, toate traseele de alergare au portiunea lor de iad; in cazul asta am avut vreo 4km cu vreo 800m diferenta de nivel – decat:P (endomondo imi arata D+ de 1200m, dar gps-ul mai da rateuri din cand in cand asa ca pun varianta oficiala). Daca la inceput a fost cum a fost si am reusit sa ma tin de colega cu care plecasem de la Stanisoara, curand i-am facut semn sa se duca si m-am tarat singura. Cu multe, multe pauze in care ma gandeam ca daca stau, traseul nu o sa se urce singur si ca de ce drq nu m-oi fi dus eu la traseul Stanisoara… Intr-o izbucnire de energie am reusit sa nu vad minunata banda rosie si sa o iau pe langa, in fond, valea aia parea destul de accesibila pentru urcare:P Abia cand mi-au alunecat bocancii pe pietrele ude si am cazut in noroi, mi-a trecut prin cap ca ceva nu e bine. Mi-au confirmat repede niste turisti de mai sus care m-au atentionat ca n-am pe unde sa urc si ca poteca e in dreapta. Asa ca m-am intors cu chiu cu vai (la vale alunecam si mai cu spor:P) si am vazut banda salvatoare (era destul de bine pozitionata, dar eu eram in forma:P).

Am trecut si de bucata cu lanturi inainte sa inceapa ploaia si hai, si hai cu grupul de turisti pana in varf. Eu eram deja plina de nervi si obosita, injuram traseul de toti dumnezeii, iar aia se uitau la mine ca la masini straine – na, ei n-aveau limita de timp:P

Sus la Cabana Cozia mi-am permis sa stau vreo 10 min (am ajuns la 4h 10 de la start), am realimentat rezervorul intern cu apa, energizant si ceai din belsug, am reusit sa ma si spal (ca doar nu era sa apar in pozele de finish ca un purcelus:P) si fuga! La propriu! Primii 2 km de dupa cest punct au fost fix ceea ce cred eu ca ar trebui sa fie trail running, o poteca frumoasa de munte, moale, fara pietre. Aici am ajuns din urma/depasit mai mult concurenti si obiectivul meu parea din ce in ce mai realizabil:). Am pana si o poza de undeva de sus, sper sa o primesc:). Chiar daca unele portiuni erau prea abrupte sau pline de pietre, tot am reusit sa alerg 80% de traseu alaturi de 2 concurenti, 80 si 122 (80 s-a ambitionat pe la km25 si ne-a lasat mai in urma).
Si undeva dupa km26 marea surpriza: ma ajunge Andrei din urma!! I was like, wtf!!, probabil visez:)) Dar nu, in fuga a trecut pe langa poteca buna si a mers ceva la vale (cred ca l-au ajuns blestemele lui Cezar de anul trecut de la Ciucas:P). Si, ca un adevarat trail runner, s-a tot dus pe ultima urcare (check point talk: „hai ca nu mai sunt decat 800m!” / „Ceee???” / „In lungime!! Se termina repede, stati linistiti” – repede my ass, oricum a fost mai lejer decat aia 4km).
Undeva pe finalul urcarii l-am lasat si eu in urma pe concurentul cu care mersesem pana atunci si caruia i-a cedat genuchiul si am bagat un sprint de zile mari. In afara de bucata de sosea:P, nu am vrut sa alerg din principiu si pentru ca ma dureau gleznele infiorator. Cand am intrat in campingul Manastirii Turnu s-a auzit bineinteles galeria de la finish (cine altul decat colegu’ Alex:D) care striga „Hai Cristina!!” incontinuu!. Si a fost frumos ca toata lumea aplauda si eu ma inrosisem toata:). Si am ajuns la 8 minute dupa Andrei si la 4 minute dupa concurentul 80.

Overall o cursa ff tare, numarul mic de locuri disponibile a determinat elitele sa nu piarda timpul cu inscrierea, de unde si timpul foarte strans intre concurenti. A, si sa nu uit!! La tombola de dupa concurs, eu, Loredana si Lenuta am castigat cate o farfurie de Horezu:)

Statisticile inregistrate de Endomondo (eram asa fericita ca am ajuns la finish, ca am uitat sa opresc aplicatia si au mai trecut niste minute) aici.

Va rog sa nu radeti prea tare de mine luni, febra s-a instalat inca de duminica si sunt sora mai mica a lui Robocop – am febra pana si la degetele de la picioare:-|. Si o sa ma duc si la anul, numai sa rup aia 4km:P

THE END

Au mai scris despre asta:
Andrei – Cozia Mountain Run
Loredana – In pas de alergare prin Cozia

* aici ar merge bancul ala cu „Oltul este un hotar natural care desparte rasul lumii de restul lumii„, dar nu-l bag:D

PS: Am niste multumiri de dat: nr 138 (bravo, Camelia! – super urcare, multumesc de incurajari), nr 80 pentru motivare pe coborare, si nr 122 – poze, buna dispozitie, sfaturi etc.:)

3 comentarii

  1. Poze si impresii 2013 « Cozia Mountain Run said,

    […] Text integral: aici […]

  2. travelingdisturbance said,

    Foarte tare descrierea am ras mult! Felicitări! Si multă bafta la 7500 cand îl faci! Știu sentimentu de robocop numai ca robocop al meu avea genunchii ruginiti si mergea ca o marioneta cu picioare de lemn…. Data viitoare cand te transformi in Robocop poți sa inoti sau sa stai puțin ca broasca in piscina…. Numai asta m-a ajutat.

    • sidryane said,

      Multumesc frumos!:) Abia astept cursa:) Nici eu nu stiu exact de ce, poate doar ca sa scap de ea:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: