Week-end bunny training:)

Iunie 3, 2013 at 1:00 pm (Scurt si la... subiect!)

Ce pretext mai bun de urcat pe munte am putea sa avem decat ca si-a uitat Cezar nepretuitii (!!) adidasi la Moeciu de Sus si na, trebuia sa mergem sa ii recuperam. Sapte oameni. O pereche de adidasi:)
De doua saptamani de uitam la vreme… in ultima saptamana mai tristi un pic – deja discutam variante de rezerva gen Aventura Park sau Aqua Magic in Brasov. Ma gandeam inclusiv la culoarul Rucar-Bran si pestera Dambovicioara, in fond, ce altceva puteai sa faci intr-o zi cu 40% sanse de thunderstorms?:)

Plecam de vineri cu o usoara intarziere, masina numarul 2 ne prinde din urma undeva la Rasnov, drumul, evident, la fel de prost ca acum 3 saptamani, plus intuneric si tot felul de caini si pisici care traversau aiurea:). Cum restaurante nu mai erau deschise la ora aia (nu ca ar fi si multe pe acolo:P), ne-am aprovizionat cu pufuleti, biscuiti, alune etc. si ne-am pus sa ne jucam, urmand sa vedem pe viu cum avea sa fie dimineata.

Ca o veritabila zi a copilului, sambata dimineata senin cat cuprinde si soarele sus!:) Punctul de start a coincis cu km 33 al Ecomarathonului – valea Bangaleasa.

Traseu:
~ Moieciu de Sus/Valea Bangaleasa – Poiana Gutanului (triunghi rosu)
~ Poiana Gutanului – Stana Gaura (triunghi albastru)
~ Stana Gaura – Saua Hornurilor (cruce rosie), prin Valea Gaura, Cascada Dracului
~ Saua Hornurilor – vf Omu (banda rosie)
~ vf Omu – Saua Batrana (banda rosie)
~ Saua Batrana – Poiana Gutanului – Moieciu de Sus/Valea Bangaleasa (triunghi rosu)

Echipa:
Cezar – ghid sef (as zice si carcotas sef, dar nu zic!:)
Andrei – cartograf sef
George – fotograf sef
Alex – cameraman sef
Cristina, Elena, Cristina – fetele:D

Pornim, vioi chiar pentru ora matinala, urcam bucata din ecomarathon pana la poiana Gutanu, apoi, in loc sa mergem la stanga, pe unde se continua bucla 3, facem dreapta, inspre zidul de munti. Dupa cateva indelungi consultari cu harta, care nu voia de fel sa semene cu marcajele de la fata locului, plus 2 misiuni independente de recunoastere – cautare a triunghiului albastru, plus o sesiune foto, pornim pe a doua bucata de traseu. Frumos, lejer la inceput, dupa care intram in padure. Si urcam, si urcam, si urcam, si urcam:). Zidurile montane erau din ce in ce mai aproape, intai pe dreapta, apoi pe stanga.

Dupa o alta scurta sesiune foto in soare, ajungem la portiunea cu lanturi de la valea Gaura. Nu foarte greu de urcat, chiar si cu rucsacuri in spate. Problema a fost alta… unde pana atunci avusesem parte de soare si cativa nori razleti si inofensivi, valuri-valuri de nori negri veneau dinspre Moieciu. Variantele erau simple: fie ne intorceam pe lanturi, fie continuam pe zapada spre vf Omu, cu riscul sa ne prinda furtuna pe creasta, sau inainte, sau dupa cabana Omu (equally horrible). Dupa un vot democratic (eu deja urcasem mai sus, as fi votat cu 2 maini, 2 picioare si 2 brazi, numai sa nu fiu nevoita sa cobor pe lanturi:P), se hotaraste sa continuam drumul.

In Saua Hornurilor am schimbat marcajul cu banda rosie. De unde pana acum aveam „iarba, verde, frumos, floricele” (ca sa-l citez pe Amza), de aici incolo am pornit prin zapada, intai mai timida si mai fleoscaita (e totusi luna iunie) apoi din ce mai pana la glezne, iar in unele locuri pana la genuchi, in functie de cum alunecai. Dupa ceea ce a parut o eternitate, am ajuns sus pe creasta. Dupa o alta eternitate (cabana Omu e mica si pare departe indiferent de cat de mult te apropii de ea), ajungem toti, unii mai devreme, altii mai tarziu si direct la ceaiuri:)). Din pacate nu am mai facut poze, eu nu eram in stare nici sa-mi leg sireturile la adidasi:)).

Cum prognoza pentru vf Omu nu parea sa se imbunatateasca decat peste vreo 2-3 ore, am hotarat ca la fifteen hundred hours, cum zice americanul, sa pornim inapoi spre Moieciu, ca sa nu ne prinda furtuna pe creasta. Drumul inapoi a fost ceva mai amuzant, exceptand perioadele de vant puternic, ca a fost la vale, am mers in pas mai alert, mai si alunecam, cand pe fund, cand pe burta, cand intr-o parte, plus ca am inotat la propriu in jepi:)). La un moment dat am luat o scurtatura pe stilul sanie, noroc ca m-am oprit (adica am fost oprita la timp) inainte de margine:).
Odata cu grohotisul Gutanului am iesit din zona de iarna, intrand iar in luna iunie:) De aici pana jos la Moieciu a fost chiar foarte lejer, se faceau planuri de cina, discutam despre filme, jocuri si actori:)).

Cum soarele de sambata ne-a trimis pe munte, am zis totusi sa recuperam si optiunea Aqua Magic (mai ales ca aveam toti costumele de baie in bagaje – ca doar mergeam pe munte, ce mama ma’sii:P), asa ca duminica am pornit spre Brasov. Daca la Moieciu am venit cu GPS Simona, spre BV m-am folosit de GPS Alex:)) Din nefericire, biletul meu de loto e foarte necastigator, dar ma bazez in continuare pe ceilalti – ce, n-am zis ca impartim premiile?
Am fost f placut surprinsa de paradisul acvatic, am apucat sa fac si cateva lungimi de bazin inot pe spate (adica vreo 4 cred), plus restul de piscine (exceptand ligheanul ala care cica se numea jacuzzi), plus sauna. Sincer, ar trebui cate o sauna dupa fiecare maraton, ca a fost practic prima oara cand nu m-am intors de la munte tusind:))
Harta si profilul traseului o sa apara mai pe seara, dupa ce le descarca cartograful sef.

Later edit – primul tabel reprezinta urcarea pana la vf Omu, al doilea e coborarea (similar pentru harti):
bucegiharta bucegiSi diferenta de nivel:

traseu

V-am pupat,
Eof(b)

PS: Eu v-am zis ca nu ne ploua, dar voi nimic, Batman, Batman!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: