Azuga Trail Race – inceputul odiseei

Mai 22, 2013 at 5:07 pm (Scurt si la... subiect!)

Nu mai tin minte cu exactitate cum am ajuns eu sa ma incriu la Azuga… Stiam de gasca de iepurasi ca mai participasera la niste maratoane, imi placeau la nebunie povestile lor (cea mai amuzanta tin minte ca a fost cea cu Cezar si alti multi concurenti de la Ciucas care au dat blana pe directia inainte, desi poteca facea stanga=)) ), si voiam sa incerc si eu o cursa. Cum toamna respectiva a fost plina de evenimente, mai mult sau mai putin fericite, cred ca Azuga a fost prima ocazie.

La multe mai fusesem eu cu scoala de ghizi si Ecotour (Irina e de vina pentru asta:P), am facut si trasee mai sanatoase (coborarea de la Cabana Dochia la Izvorul Muntelui la 3 dimineata in mijlocul iernii n-o s-o uit niciodata:P), ma gandeam deci ca nu sunt la categoria „pantofar”. Problema a fost ca echipamentul de drumetie nu e acelasi cu cel de trail-running, iar asta aveam s-o aflu the hard way!:)

Uitandu-ma pe profilul cursei, stiam ca e o urcare mai naspa la inceput, apoi cumva lejer, urma coborarea in Azuga si urcarea pe Sorica. Deci bocanci, bete de trekking, rucsacel, apa, geaca, eugenii, bandana, ipod, telefon – puteam la fel de bine sa pornesc catre polul nord!:)

Dupa vreo 30minute de traseu, nu foarte departe de punctul de start, ma gandeam deja sa abandonez… bocancii erau foarte grei, ma incinsesem in geaca si pantaloni, betele mai mult ma incurcau, simteam nevoia sa beau apa, genuchii imi tremurau, inima imi batea foarte foarte tare, respiram rapid si sacadat, ma depaseau rand pe rand zeci de concurenti… u get the picture!:). Norocul meu a fost ca unul din concurenti, aflat la al doilea semimaraton, nu la primul ca mine:P, m-a ajuns din urma, a apreciat starea jalnica in care ma aflam si a inceput: „calmeaza-te, bea apa, da geaca jos, strange unul din bete, uite niste glucoza si hai ca trebuie sa terminam!”

Incet, incet (chiar foarte incet, am facut 1:30 pe urcarea Azuga – Stana!!) am scapat de panta aia, am mers pe plat, ne incurajau toti voluntarii, i-am ajuns din urma pe Alex si Elena (nu e asa mare realizare, Alex se accidentase), 2:21 la cabana Susai, 4:41 la final.
Desi teoretic as fi putut continua (m-au intrebat oamenii daca vreau sa urc si Sorica), m-am multumit cu medalia de finisher din punctul Azuga si am ramas pe iarba cu gasca, sa-i asteptam si pe cei care s-au incumetat la ultima bucata.

Am remediat mare parte din greselile de atunci, astfel ca la Brasov mi-a fost mult mai usor, am scos si un timp bun (desi diferenta de nivel a fost ceva mai mica – 650m fata de ~900m cat am avut pe traseul parcurs). Obiectivul pe anul asta, evident, sa ma razbun!:) Obiectivul pentru la anul, sa-mi bat propriile recorduri:)

In mod ironic, desi e traseul pe care m-am chinuit cel mai mult si pe care il urasc si acum, medalia primita este in continuare cea mai frumoasa:) si a fost ocazia sa-mi demonstrez mie ca se poate:)
Si de aici, restul e istorie:)

THE END

1 comentariu

  1. Back to base – Azuga Trail Race | Propozitii... aparent cu sens... said,

    […] And I’m back were it all started. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: