Smiles

Mai 29, 2012 at 2:20 pm (Scurt si la... subiect!)

La un cabinet stomatologic are loc urmatorul schimb de replici:
– Imi cereti 500 de lei pentru extractia unei masele, doar pentru 10 minute de munca?
– Daca doriti, pot s-o extrag intr-o ora!

Cu alte cuvinte, am scapat ieri si de ultima masea de minte… Astept cu nerabdare sa scap si de durere acum – noroc ca exista pe lume Nurofen FOrte si colegi saritori, ca am vaga impresie ca m-as fi atuncat de la geam pana sa inceapa meeting-ul.

Oricum, ca urmare a operatiunii mai sus mentionate si a unor planuri modificate, am continuat ziua de ieri pe un ton ceva mai vesel: MIB 3:D. Nu bag spoilere, deci: filmul are semnificativ mai putine glume comparativ cu primele (am zis mai putine, nu mai proaste:D) si semnificativ mai multa drama. Cel mai tare si mai tare personaj din film este Griffin (Michael Stuhlbarg – din pacate nu a mai jucat in nimic pe care sa-l fi vazut), o sa vedeti de ce la cinema sau acasa:P. Se mai inchid niste cercuri, se mai explica niste chestii, bam-bam, bum-bum – all in all merita vazut:) Sa nu uit, e in 3D, deci e de preferat sa verificati ochelarii inainte sa intrati in sala, ai mei erau cam murdari si am petrecut minute bune in a-i curata pana la un nivel vizual acceptabil.

A propos de postul meu preferat de televiziune, Torrent TV, planuiesc sa vad „Snow White and the Huntsman”. La noi in cinematografe o sa apara pe 1 iunie, dar, cu parere de rau pentru Kristen, nu ma deplasez pana la Plaza pt el (pentru el, pentru film adica).

Si ca sa nu uit, am petrecut seara de sambata in compania Eurovisionului. Long story short, Islanda a avut o melodie mai buna decat Suedia, in timp ce Mandinga a cantat mai prost decat un gumar de cauciuc intr-o zi ploioasa de toamna. Serios, daca tot suntem atat de nationalisti si mergem pana in panzele albe cu reprezentatii nostri, pai macar sa trimitem niste profesionisti cu voce, nu pe Mandinga care suna bine numai in studio si cica a ragusit inainte de concurs (numai amatorii de susanele ragusesc inainte de un spectacol).
Castigatorii, dpdv propriu: Never Forget :X :X :X

V-am pupat,
Eof(b)

Anunțuri

Legătură permanentă 2 comentarii

Bits and pieces from Istanbul (2)

Mai 19, 2012 at 9:28 pm (Scurt si la... subiect!)

– „Bosphorus tour, Bosphorus, Bosphorus!” Daca mergeti spre Galata, sigur ii auziti:) Long story short, v-am zis deja ca merita sa mergi doar la Rumeli (cu autobuzul), iar pentru orice alta traversare (Besiktas – Uskudar, Uskudar – inapoi la Eminonu/Sirkeci) exista feriboturi la 2 lire drumul. De la Sirkeci la Besiktas exista tramvai (pana la Dolmabahce) si apoi autobuz daca ti-e lene sa mergi 1-2 statii pe jos. O croaziera din aia smechera in care stai 2-4-6 ore pe mare e de la 40 euro in sus. S-ar putea merita alea in care te lasa sa si inoti (pe timpul verii), dar eu as opta pentru una din plaje direct. Intr-un oras ca asta, e destul de usor sa get scammed, deci aduceti si un laptop, ca sigur au wireless pe la hoteluri.
– am mancat pepene si porumb fiert/copt, prima oara pe anul asta:)
– hartile available pe la hoteluri si info tourist points nu prea au nume de strazi. Incercati sa faceti rost de una mai detaliata, altfel invatzati drumul spre/de la Bazar dupa rochiile din vitrine, case de schimb valutar, magazine de stofa si copaci, asa cum au facut unii… Really, get a good map! Noi am reusit sa facem rost de una de la niste cetateni de prin Balat (far far away from the centre) si asta pentru ca li se facuse mila de noi cum rataceam dupa biserici ortodoxe…
– Stiu ca unii spun de Constantinopol ca a fost si este practic centrul Bisericii Ortodoxe, insa ce am vazut noi se rezuma astfel: vreo 3-4 biserici notate pe harta nu (mai) exista – pe restul nu am mai avut nervi sa le cautam pe stradute, fostul sediu al Patriarhiei (scrie pe el in greceste, cladirea cu rosu din pozele mele) este acum scoala, biserica sf George nu prea se stie pe unde e, nu e nimic marcat cu semne asa cum e la moschei, actuala cladire a Patriarhiei, potrivit Google, e asa ca o casa; este insa o biserica bulgara (Sf Stefan) – momentan in reparatii. Fara alte comentarii.
– Nu va lasati pacaliti de faptul ca Istanbul are deschidere la mare – orasul este mai mult pe deal si e de urcat o gramada (gen DK unde cel mai intal varf are 100 si ceva de m, insa toata tara este pe dealuri sub 100 si ceva de m, desi mult mai inalte decat nivelul marii). Niste pantofi FOARTE comozi sunt obligatorii:)
– Un prilej de amuzament sunt lustruitorii de pantofi care au o mini schema sa isi agatze clientii… Merg in fata ta si apoi, ca din greseala, scapa una din perii pe jos. Ofc, daca esti un om bun la suflet, ii atragi atentia, el iti multumeste si apoi te imbie sa-ti faca pantofii… problema de aici este ca e ceva bataie de cap sa-i zici „leave me alone!” pana reusesti sa scapi de ei:P Noi ne distram sa-i vedem cum scapa periile pe jos, cum nu reactiona nimeni si apoi dupa inca 5 metri de uitat inapoi pe furis, se intorceau sa-si recupereze obiectul muncii:))
– albumul cu poze e deja pe facebook, va rog sa dati like si pozelor in care ma catram ca o lady pe toate zidurile!
– daca mai merge cineva, pe langa informatiile pretioase pe care le dezvalui aici, atentie! – exclusiv in limba romana pentru voi, dau spaga sa mi se aduca „cevizli ozel sarma” de la Koshka!

V-am pupat,
Eof(b)

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Bits and pieces from Istanbul

Mai 16, 2012 at 3:33 pm (Scurt si la... subiect!) ()

Am stat foarte putin, insa m-as fi mutat acolo:)

– am ajuns in plina perioada de inflorire a salcamilor si tot orasul mirosea foarte frumos:) (M-am bucurat cand am ajuns la Bucuresti si mirosea a tei:))
– prima experienta intr-o moschee (Iani mosque) a fost si cea mai traumatizanta. Dupa ce ne-am dat jos pantofii si i-am pus in pungile de la intrare, am dat sa intru. Unul din paznicii de la intrare a inceput sa strige ceva aratand spre capul meu. Eu am zis ca ok, imi scot ochelarii de soare de la ochi:P. Iar tipete si semne disperate catre mormanul de batice de deasupra usii. Deci am luat batic, l-am pus smerita pe cap si hai la poze:)). Misoginii sa stea in banca lor, nici barbatii n-au voie sa intre in pantaloni scurti, isi iau si ei o bucata de material din ala si isi fac fusta:P. Dupa cateva moschei din astea cu batice de multi folosinta, am zis ca gata, imi ajunge. Nu, nu mi-am cumparat propriul batic, am preferat sa nu mai intru:)) Descaltatul mai ales devine destul de enervant dupa a 5a moschee (cele principale merita vazute totusi, sunt frumoase, ideea e sa nu te apuci sa intri in fiecare moschee din oras).
– transportul de oriunde pana oriunde, cu orice (metrou, feribot, tramvai, autobuz) costa 2 lire. Pentru a lua autobuz iti trebui akbil (un fel de breloc sub forma de moneda care se incarca si se valideaza la urcarea in autobuz sau intrarea in statiile de metrou/tramvai), altfel sunt suficiente jetoanele. Cand am folosit autobuzul noi ne-am rugat de oameni sa ne valideze si le-am platit calatoria, turist n00b face really helps!:)
– special places to see: Rumeli fortress (de la Dolmabahce se merge cu bus 22RE sau 25E pana cand se vede fortareata pe stanga). Daca ai curaj sa te cateri pe scari, privelistea de sus e super, ai mare, ai dealuri, ai fortareata, ai oras. Tot acolo am mancat la un local super simpatic pe malul Bosforului, cu floricele rosii la geam si conexiune WI-FI.
– Istanbulul e plin de pisici. Si sunt pisici frumoase, cu blana lucioasa; am vazut ca in fiecare seara, ies oameni cu mancare speciala (bobite din alea) si pun pe jos din loc in loc pentru kedi din zona lor:)
– de 5 ori pe zi se striga chemarea la rugaciune (I ain’t gonna miss that!); cand am fost pe partea asiatica (unde in principiu e zona rezidentiala cu vilutze si blocuri) am inteles de ce cainii nu sunt asa frecventi – cand striga imamul se pun toti pe urlat a pustiu:)). Oricum, spre deosebire de cainele tipic francez (mic, alb si pufos), cainele tipic turcesc e Golden Retriever:) (aviz Monica – daca il iei pe Samo in vacanta, o sa cunoasca si el lume noua:P)
– comparativ cu acum 6 ani, cand jumatatea grupului de 2 turisti a mai fost la Istanbul:), sunt ceva mai multe fete/femei cu batic pe cap, si un numar observabil de doamne infasurate de sus si pana jos in negru. Atentie, vorbim de un oras cosmopolit, nu de cine stie ce satuc din Orientul Mijlociu. O cunostinta de acum 6 ani, vanzator de covoare, ne-a cam explicat care e faza: guvernul care e acum la putere e mai… religios si incurajeaza astfel de atitudini. Nu inseamna ca e ceva naspa, eventual daca e ceva de intrebat pe o fata de „moda veche” (daca e tanara, sunt sanse sa vb engleza), de preferat sa o abordeze tot o fata.
– tot in cartierul din Asia am vrut sa luam niste inghetata de la un butic. Ne-am ales ceva cu fistic, iar vanzatorul ne-vorbitor de limba turca a facut niste scheme prin frigiderul ala, ne-a mai dat inca 2 inghetate cu ciocolata, aratand catre desenul cu Algida si zicand „campanie, campanie!”:))
– costa destul de mult sa intri la palate si Aya Sofia, ca buget merge un 50$/zi si separat banii de Bazar, cadouri, baclavale, cataif, Turkish delight etc;))
– corolar: cele mai bune baclavale (noi de fapt am luat „sarma” cu fistic si nuca) se gasesc vis a vis de Universitatea Istanbul (pe linia lui T1) la Kofka.
– Poti sa te duci cu euro sau dolari, sunt o gramada de case de schimb valutar, cele mai bune cursuri sunt langa/in Bazar si pe strada de shopping din Galata (Siraselviler Cadmi). In aeroport schimbi cat sa-ti ajunga sa te deplasezi pana in oras.
– tot in Galata, pe strada minune, am mancat intr-un local foarte simpatic, iar chelnerul, afland ca suntem din Bukres, Romania, a spus exact ce spun toti cand aud de tara noastra: Apusului, Crangasi, club Bavaria, Max :)) (omul venise acum vreo 2 ani prin Bucuresti). A fost prima oara cand nu am auzit de Hagi si Galatasaray! Astia sunt chiar nebuni cu fotbalul, un alt chelner avea inclusiv portofel si bricheta cu Galata (a zis ca il iubeste pe Hagi pana la moarte), in timp ce vanzatorul de fulare tinea cu Besiktas, era foarte mandru ca vrem fular cu echipa, s-a pleostit un pic cand i-am zis ca vrem si cu Galatasaray:))
– turcii nu prea vorbesc engleza… si cand zic „nu prea” inseamna ca trebuie sa va construiti un limbaj al semnelor f bun. Partea buna este ca o gramada de cuvinte sunt asemanatoare cu cele romanesti. De asemenea, mai ales vanzatorii de haine si bijuterii din Bazar inteleg si vorbesc (un pic stricat, true) romaneste – la modul ca niste vanzatoare gen chiosc din IDM i-au vorbit turcului de la tricouri exclusiv in romana, fara nici un stres. Probabil mostenire a anilor in care multi mergeau la turci sa ia marfa pentru Romania, un vanzator de covoare s-a oferit sa mi-l aduca acasa, oricum trebuia sa vina in Bucuresti:P
– pornind de la chelneri la vanzatori de condimente, fie si o privire fugara indreptata catre localul lor ii va face sa te abordeze, sa te invite inauntru si sa te convinga sa cumperi. Si pentru o fata e greu sa treaca pe langa atatea magazine de bijuterii fara macar sa se uite in vitrina:))
– pentru Bazar ai intr-adevar nevoie de skill de negociere si nervi, ei nu se grabesc nicaieri si pot sa duca parada negotului si 2 ore, rezultatul fiind, in cel mai bun caz, o super combinatie pentru tine + creierii prastie:)
– ce mi s-a parut foarte amuzant e ca lumea ne intreba daca suntem rusi, si abia dupa ce le ziceam de Bucuresti se apropiau la mai putin de un metru:)) Note to self, learn some russian:))
– dau extra info pentru cei interesati. Intrebati acum, cat sunt proaspete:)

V-am pupat,
Eof(b)

PS: Daca mergi in vacanta si nu pui poze, se pune?:)

Legătură permanentă Lasă un comentariu