Wrapping up…
– pentru cine ajunge la Mysore, am uitat sa mentionez, hotelul President are un restaurant de sta matza in coada:)
– cum indienii nu prea inteleg conceptul de mancare putina, de cateva zile iau o cina usoara si sanatoasa: butter naan cu ceai:) Si pot sa zic ca e usoara si pentru portofel, alaltaieri nu mi-au pus painea pe bon, aseara au uitat ceaiul:))
– shopping done, packing almost done, munca cat cuprinde… si azi mai avem si varianta indiana pentru executive lunch (avand in vedere orarul zborurilor, nu prea avem timp de cina; la cat e de aglomerat dimineata si seara pe strazi, zici mersi daca ajungi la timp)
– a propos de aglomeratie, soferul de saptamana asta stie niste super scurtaturi (am mers prin spatele aeroportului vechi, pe niste coclauri mai darapanate decat drumurile de tara:)) Dreapta gard inalt cu sarma ghimpata, stanga gard inalt cu sarma ghimpata – lovely!:)
– am avut pana acum cel putin 4 soferi – ca sa nu ne incurcam in nume, i-am botezat pe toti „Friday”:))
– Bangalore e un adevarat centru de cercetare in domeniul aeronautic – dreapta/stanga pe Airport road numai centre de cercetare si scoli, inclusiv medicina.
– am luat parte la cel mai crazy corporate lunch ever:) Locatia se numeste Barbeque Nation (un fel de ‘all you can eat’ foarte stilat si muuult mai ieftin ca hotelul, btw) si am avut inclusiv male arabic dance:D O sa postez videoclipul si pe blog, si pe facebook si peste tot pe unde pot – este mult, mult prea tare:)
– later edit: Si Hard Rock Cafe e mai ieftin ca hotelul:)) Inclusiv intoarcerea cu ricsa:))
– se pare ca o sa ma chinui un pic sa pun toate lucrurile in bagaj:))
– au colegii de aici un obicei foarte frumos: in ultima zi lucratoare din luna se cumpara un tort mare mare in cinstea sarbatoritilor din acea luna:) Si daca ai ghinion, te alegi si cu o bataie cu frisca:))
– o sa aduc multe multe dulciuri… tocmai m-am ales cu 2 cutii mari:))
– off we go:)
V-am pupat,
Eof(b)
Here and there
– centura de siguranta e doar un element decorativ al masinii
– pe toate camioanele scrie „please horn!”:))
– au astia o tara… si niste peisaje… si cocotierii de pe marginea drumului… lovely! Ne-am luat si noi nuci de cocos cu pai (sunt asa verzi, nu ca alea din Outsourced, alea sunt deja coapte) insa nu mi s-a parut mare combinatie… Apa, na…
– am fost sa vizitam Mysore si a fost the best fun ever! In primul rand, turistii straini platesc de 10 ori mai mult pe intrari decat localnicii. Si avand in vedere ca facem concurenta masiva obiectivelor turistice mi se pare si normal sa ne penalizeze:)) Nu treceau 5 min fara sa ne faca cineva poza sau sa vrea sa faca poza cu noi:))… Eu am chiar un fan club:))
– am fost binecuvantata de o pasare indiana (da, exact la ce va ganditi), pacat ca nu am putut sa iau un loz in plic:)) M-am curatat cat am putut in rau, cot la cot cu localnicii, si apoi am consumat o tona de dezinfectant de maini ca mai ramasesera pete pe tricou care… miroseau:(((
Nu mai mentionez faptul ca hainele mele au ajuns in cada la spalat si eu direct sub dush ca sa continui procesul de curatare. Poate ca n-a fost o idee foarte buna sa ma uit la toate episoadele din House, acuma stau si ma gandesc ce/cum am mai atins:))
– evantaiele de santal de la Mysore sunt mai scumpe decat alea din tramvaiul 41:P
– am luat cina pe frunze de banane la un popas de pe autostrada. Daca supravietuiesc mancarii aleia, inseamna ca supravietuiesc la orice:)) Pe de alta parte, mancarea de la restaurantul din Mysore a fost pur si simplu fenomenala:) Si chiar am mancat de’ale lor (baby steps totusi).
– da, mi-am luat pastila de malarie:)
– maine mergem in safari:) Si o sa mai plimb inca o data cu elefantul, ca dobitocul ala de la palat nu mi-a facut nici o poza cand stateam pe gatul lui Ruby:((
V-am pupat,
Eof(b)
Corporate life
– au si ei Pipera lor, de fapt aici suntem toti, inclusiv Intel care are parcul propriu.
– strazile sunt pline de speed humps, dar alea de la noi sunt delusoare nevinovate fata de astea.
– atat la hotel cat si in orice magazin mai rasarit sunt scannere ca in aeroport iar masinile sunt controlate la intrarea in hotel/parc. Da, se cauta arme.
– vecinii mei de birou.. canta:) as incepe si eu cu „my neck, my back, lick my…”
– cel putin la fiecare ora ma intreaba unul dintre colegi daca vreau cafea:) la hotel cer mereu jumatate de cana (ca mai mult nu intra) si fiecare chelner care trece pe langa mine ma intreaba daca vreau some more… ppl, there is life after coffee, you know!:) Totusi, cafeaua de la cantina e mai buna ca aia de la hotel.
– in prima zi nu cred ca mai ramasesera un sfert din colegi la ora 6 (noi am stat lejer pana la 7, la cate chestii erau de facut). A doua zi era 7 fara un sfert si erau aproape toti:)) Noi ne gandim c-or fi primit vreun mail intern intre timp:))
– azi (miercuri) ne-am gandit sa mergem si noi la cantina cu lumea, ca sa mai salvam din timp. Ofc, se lasa cu stat la panda pentru o masa libera (din cauza asta, se cam iese la masa in transe, 1 si 1 30); preturile sunt absolut fenomenale – in special la sucul de fructe proaspat stors (avantajul de a fi intr-o tara in care ananasul si nuca de cocos cresc in spatele casei) – eu ma simt de parca as fi descoperit America:) Tot azi am mancat prima mea prajotura cu ravas:) Funny rau ravasul, acum astept sa se si intample:)
– ca sa raspund la o intrebare mai veche, dap – m-am obisnuit cu mancarea, mai ales pentru ca mananc ce mancam si pana acum:) (inca nu vreau sa ma aventurez la traditionale)
– s-a votat in comitet sa o mai rarim cu templele, ca astia au boala sa umblam cu picioarele desculte pe acolo. Am facut si ritualele din program la templul lui Shiva (marea majoritate pe dos in cazul meu:P), ca niste buni turisti crestini ce suntem:P
– la hotel e conferinta p…i IBM, asa ca toti businessmenii si businesswomenele stau calare pe net, deci net seara din parti; cine vrea sa ma caute, in timpul zilei m-au legat baietii la reteaua wireless a cladirii si am laptopul deschis frumos pe messenger (si asa ajung la mail de 3 ori pe zi, macar mesajele sa le vad). Si nu inteleg cum Doamne iarta’ma am semnal full, dar nici macar amaratul asta de messenger nu merge.
– marea majoritate a indienilor de birou (si nu numai) au o aversiune fata de conceptia de pantofi si o mare preferinta pentru sandale – asortate la costum, bineinteles!
– in fiecare dimineata, in drum spre sala cu mancare, trecem prin furcile caudine ale repetatului „good morning” care vine din partea fiecarui angajat al hotelului care pune ochii pe noi…cel mai probabil, „good morning” este noua mantra moderna hindusa si astia tin mortis sa ne converteasca si pe noi…
– fumatul este interzis in spatiile publice (comune) de aproape 2 ani (India – Romania 3:2); cine vrea sa fumeze, iese afara din business park (la noi se sare parleazul).
– se intuneca pe la 7 si se face si mai frig decat era deja.
V-am pupat,
Eof(b)
Bangalore, India
Cum e Bangalore? Sa zicem ca nu seamana cu nimic*. E suficient sa-ti imaginezi cum ar putea fi si sa iei in considerare faptul ca nu e deloc asa cum ti-ai imaginat:
– Bangalore are autostrada de centura (India – Romania 1:0)
– traficul rutier este la limita nervilor, semnalizarea pe timp de noapte, ploaie si viteza se face cu flash-uri si claxon; pe timp de zi, doar cu claxon, pe principiul: „vezi ca vin din spate/lateral”. Dupa cateva ore pe strazi mi-am dat seama ca e cam de neam prost sa nu claxonezi, pai cum vrei sa stiu ca esti in spatele meu?:))
– orasul este imens, clar nu te descurci fara taxi (turist fiind). Ca localnic, macar un scuter sa ai in dotare, ca sa-ti plimbi nevasta si copilul in spate:P. si la ei, ca si la noi, sunt taximetristi de ocazie care nu au nici o mustrare de constiinta sau karma sa te lase fara bani:)) (India – Romania 2:1)
– neaparat ai nevoie de un localnic care sa-ti spuna unde te duci; pur si simplu nu faci diferenta intre bombe si „bombe”. Langa hoteluri de 4 si 5 stele ai niste cocioabe improvizate unde, surpriza, traiesc oameni (super priveliste am la fereastra, fac poze); tarabe cu de toate stau insirate peste tot langa mormane de gunoi si caini.
– in sezonul musonic nici nu ploua atat de mult/tare pe cat v’ati imagina si nici cald nu e:)) E numai bine:)
– pe strazi nu sbantuie vacile ca la balamuc, iar cele care sunt, sunt ale unora care le lasa libere sa-si caute de mancare si whatever, iar ele se intorc seara la somn si muls. Am vazut totusi si cateva asa frumos impodobite:)
– ideea de templu indian se aseamana foarte mult cu cea de catedrala crestina (adica foarte multe similitudini dpdv functional – btw, ne-a binecuvantat un calugar de-al lor la Ishtar:)
– nu pot sa sun in roaming, nush ce drq are…
– mancarea e de la picanta in sus;
– trezirea fetele, uite diurna, n-o dati toata pe hainute, da?:))
– sunt cartiere intregi care arata pur si simplu superb, si case si blocuri:) si inca se construieste pe acolo.
– toate masinile sunt asiatice (desi am vazut si un renault, parca): Hyunday, Tata, Suzuky, Toyota
– „Panic, Chaos, Disorder: my work here is done!” – asta scrie pe tricoul tau:)
– orasul miroase a orhidee (mirosul ala dulceag) si a mancare indiana – dar nu pute! (totusi noi am mers prin zonele peste medie)
– intr-un grup de 2 fete si un baiat, toata lumea se asteapta ca baiatul sa vorbeasca si sa poarte discutiile;
– engleza vorbita de indieni e horror! e corecta dar cuvintele se despart in silabe si se pronunta grupate altfel:(((( Nu inteleg nimic nimic, sa speram ca o sa se imbunatateasca situatia:)
– in Romania suntem obisnuiti cu internet de foarte buna calitate! (India – Romania 2:2)
– to be continued, maine intru in viata corporatista:)
V-am pupat,
Eof(b)
*Cristina C a zis ca e ca un Ferentari mai mare…
Live blogging de deasupra Bagdadului
Bucuresti – Paris a fost simplu, acum mai sunt 5 ore pana la Bangalore, iar avionul e pe deasupra marii Caspice (tocmai ce trecuram pe la nord de Bagdad, raporteaza Adelina Petrisor).
Zvonurile s-au dovedid adevarate la Charles de Gaule, era suficient sa te tii dupa indieni si ajungeai. Ofc, in afara faptului ca nu mi-am luat un schimb de lentile, la Paris mi-am dat seama ca ceasul meu ramase fara baterie, de unde rezulta ca primul lucru pe care o sa-l fac duminica este sa-mi pun o alta baterie (in aeroport, aia de la Swatch au zis ca le pare rau, dar schimba numai pentru ceasurile lor – al meu fiind Orient). Teoretic as fi putut sa stau sa caut, dar numele meu era pus pe un ecran, alaturi de alti cativa cetateni, cum ca sa contactam Customer Service – nimic grav, doar ca sa ne dea locurile in avion – undeva la coada, unde’i loc si bine:D Si unde-ti poti manca in liniste meniul italian (initial stewardesa intelesese vegetarian, adica vegetarian-indian si era sa ma aleg cu o portie zdravana de spicy vegetables, in loc de mirobolantul pui cu sos de rosii si germeni de grau – dap, e la fel de naspa pe cat suna).
Nu inteleg totusi de ce se crizeaza aia in filme cand apar turbulentele (avionul nostru e din ala pe 3 randuri si 3 compartimente) ca se simte ca si cum ai merge cu trenul :-?? Mai grav e ca indianul din fata mea se bataie in scaun de parca ar avea viermi stiti voi unde, a reusit pana acum sa-mi verse din cola, la urmatoarea abatere il pocnesc.
Proportia de albi la indieni in avion e sub 10% (incluzand echipajul), situatia olfactiva nu e atata de rea precum ma asteptam, iar sursele de distractie inepuizabile… Inchipuiti-va ca AF are la dispozitie o gramada de filme si seriale noi la care te poti uita ca sa treaca timpul (gen Limitless) si totusi marea majoritate a calatorilor se uita tot la filmele lor traditionale:)) Eu am sacrificat serialele pentru uitatul pe geam, chiar daca imi bate lumina in ecran – prefer grand canionul de jos. Planuiesc ceva Carcassonne mai incolo daca nu ma ia somnul:P
That’s it for now, bbl:)
V-am pupat,
Eof(B)
Update: ajuns, cazat, dormit. Iar trebuie sa schimb bateria de la laptop.
Ghicitoare
Daca insemnarile despre Danemarca au fost grupate sub numele de „In patria lui Hamlet„, despre ce tara este vorba atunci cand vorbim despre o noua categorie – „Prietenii mei, elefantii” ?:)
Tocmai cand ma plangeam ca multi din prietenii mei sunt trimisi prin orase straine, ba la Viena, ba la Praga, ba la Munchen… uite ca ma trimit baietii si pe mine, dar mai la est. Nu, nu la Chisinau, ca in reclama la napolitane – mai la est!:))
Mult mai la est!
Mult, mult mai la est!
Bangalore, India:)
I’ve really started to hate Murphy, btw!:)
Sper sa am internet, ca de scris, sigur o sa am ce, chiar daca sunt numai 2 saptamani:)
Ca un mic preview, sambata, am fost la Medicover pentru vaccinurile necesare mai ales cand schimbi continentul la est sau la sud: polio, tetanos, febra tifoida si malarie. Pentru malarie sunt niste pastilute+autan+pastile de tantari, pentru restul ac:)
Doctorul, foarte glumet si simpatic de altfel, mi-a povestit ca au avut si un caz de holera, deci atentie cu mancatul de pe strada. Se spune ca, in tarile civilizate, primul caz de holera moare pentru ca nu se gandeste nimeni sa-l testeze de holera – la noi s-au gandit, de unde rezulta ori ca nu suntem tara civilizata, ori ca doctorul s-a uitat la toate seriile cu House si l-a intrebat unde a calatorit in ultimele 3 luni:P – din fericire, persoana in cauza a scapat:)
Incredibil (sau nu), ambasada Indiei a considerat ca nu reprezentam nici un pericol asa ca ne-au dat vizele:) Lasand caterinca la o parte, se vede ca i-au cucerit britanicii la un moment dat… la 4 au zis sa venim, la 4 si 10 ieseam pe poarta cu pasapoartele frumos. Bagajul e gata, decat 16 kg, mai trebuie sa impachetez curajul:))
To be continued…
V-am pupat,
Eof(b)
PS: Nu stiu ce e cu generatia noastra, generatia „Cernobal” asa cum ne alintau unii. Ori ca vrem si o cautam cu lumanarea, ori ca nu, tot ajungem pe peste tot, de parca n-am putea sta pe loc. Mereu in miscare, ca si atomii, gelosi, posesivi cu viata… si zic asta din perspectiva unei generatii in care peste 80% dintre cei pe care ii stiu eu sunt „calatori”.
PPS: Insemnarea este programata sa se auto publice astazi la ora 8 p.m. (ora Romaniei) in timp ce eu… sunt la film la Harry Potter!!!!:D
Propozitii... aparent cu sens... 