Dar gaurile?
Am o dilema: iertarea pacatelor. Nu va speriati, sunt ok:). Dar am totusi o dilema. In religia crestina avem mai multe entitati care pot sa faca asta: sa te ierte, daca te caiesti. Pana si Allah iarta, in aceleasi conditii. Dar nu e ca si cum ai sterge tabla, sa fie curata dupa.
Tin minte ca prin scoala primara aveam in cartea de limba romana o povestioara cu un tata si fiul sau. Fiul era foarte neascultator si isi supara adesea tatal. Acesta a inceput sa bata in usa cate un cui pentru fiecare fapta rea a fiului, pana cand nu a mai avut loc.
Fiul si-a intrebat tatal de semnificatia cuielor si in momentul in care a aflat raspunsul s-a rusinat si si-a propus sa se schimbe. Din ziua aceea, pentru fiecare fapta buna, scotea cate un cui. Si la un moment dat, a si terminat. S-a dus la tatal sau si i-a zis: „Uite, tata, nu mai e nici un cui. Le-am scos pe toate!”. Iar tatal l-a intrebat: „Dar gaurile?”
Si acum revenim la iertare: dar gaurile? Poate ca n-am dreptate, dar conceptia in sine mi se pare gresita. Poti, in cel mai bun caz, sa iti repari greseala, dar nu este posibil mereu. De cele mai multe ori, de fapt, este imposibil sa repari. Si atunci?
In budism exista conceptul de karma (ma documentez pe wikipedia in timp ce scriu, nu sunt chiar o enciclopedie ambulanta:P), care presupune ca orice fapta pe care o faci se rasfrange si asupra aurei tale, si in acelasi timp nu ai o entitate care te iarta si iti „curata” karma. Conceptul de suflet este de asemenea altul, in timpul reincarnarilor, aceasta evolueaza, nu are o singura existenta, care merge in rai/iad/(purgatoriu) dupa moarte. Deci la nivel de greseli, se intoarce si impotriva ta. Dar „gaurile” raman, singura diferenta e ca primesti si tu una dupa ceafa:P
Si in hinduism (care e in multe privinte similar cu budismul), scopul sufletului este sa ajunga la puritatea absoluta, la nivelul de „brahman”, si avem si aici karma si tantre si palme dupa ceafa.
Si totusi cine acopera gaurile?:)
V-am pupat,
Eof(b)
Arte said,
aprilie 16, 2010 la 4:49 pm
Alea-s gauri? Sa vezi Boc ce gauri face! Alea gauri, tata!
sidryane said,
aprilie 16, 2010 la 4:52 pm
Lasa gaurile din buget… sau alea din sosele… alea nu sunt cu iertare, sunt cu aprobare de sus:))
A said,
aprilie 16, 2010 la 5:43 pm
Dragostea lui Dumnezeu
sidryane said,
aprilie 16, 2010 la 7:34 pm
Nu sunt in totalitate de acord, dar tu ai un raspuns bun!
offtopic: nu te-ai mutat in „blog” nou?:)
Jon said,
aprilie 17, 2010 la 12:07 pm
Găurile sunt dovada că ai trăit și ai învățat ceva din trecut. Poți oricând să te uiți la gaură să-ți aduci aminte să nu mai faci alta la fel.
sidryane said,
aprilie 17, 2010 la 4:06 pm
Si cu gaurile pe care ti le fac altii? Ele raman sa-ti arate ce s-a intamplat… Si da, poti sa zici ca ai trait si ai invatat:)
Multumesc de comentariu!
Specter said,
mai 23, 2010 la 10:21 am
Să înţeleg că atunci când Adam şi Eva au comis păcatul originar, Dumnezeu le-a bătut un cui în fund, şi când i-a iertat au rămas cu găurile?
Nu m-am putut abţine…
sidryane said,
mai 24, 2010 la 8:09 pm
De ce in fund, si de ce un cui?
Psihiatric vorbind, esti un caz foarte interesant:))