Dar gaurile?

aprilie 16, 2010 at 10:40 am (Scurt si la... subiect!)

Am o dilema: iertarea pacatelor. Nu va speriati, sunt ok:). Dar am totusi o dilema. In religia crestina avem mai multe entitati care pot sa faca asta: sa te ierte, daca te caiesti. Pana si Allah iarta, in aceleasi conditii. Dar nu e ca si cum ai sterge tabla, sa fie curata dupa.
Tin minte ca prin scoala primara aveam in cartea de limba romana o povestioara cu un tata si fiul sau. Fiul era foarte neascultator si isi supara adesea tatal. Acesta a inceput sa bata in usa cate un cui pentru fiecare fapta rea a fiului, pana cand nu a mai avut loc.
Fiul si-a intrebat tatal de semnificatia cuielor si in momentul in care a aflat raspunsul s-a rusinat si si-a propus sa se schimbe. Din ziua aceea, pentru fiecare fapta buna, scotea cate un cui. Si la un moment dat, a si terminat. S-a dus la tatal sau si i-a zis: „Uite, tata, nu mai e nici un cui. Le-am scos pe toate!”. Iar tatal l-a intrebat: „Dar gaurile?”

Si acum revenim la iertare: dar gaurile? Poate ca n-am dreptate, dar conceptia in sine mi se pare gresita. Poti, in cel mai bun caz, sa iti repari greseala, dar nu este posibil mereu. De cele mai multe ori, de fapt, este imposibil sa repari. Si atunci?
In budism exista conceptul de karma (ma documentez pe wikipedia in timp ce scriu, nu sunt chiar o enciclopedie ambulanta:P), care presupune ca orice fapta pe care o faci se rasfrange si asupra aurei tale, si in acelasi timp nu ai o entitate care te iarta si iti „curata” karma. Conceptul de suflet este de asemenea altul, in timpul reincarnarilor, aceasta evolueaza, nu are o singura existenta, care merge in rai/iad/(purgatoriu) dupa moarte. Deci la nivel de greseli, se intoarce si impotriva ta. Dar „gaurile” raman, singura diferenta e ca primesti si tu una dupa ceafa:P
Si in hinduism (care e in multe privinte similar cu budismul), scopul sufletului este sa ajunga la puritatea absoluta, la nivelul de „brahman”, si avem si aici karma si tantre si palme dupa ceafa.
Si totusi cine acopera gaurile?:)

V-am pupat,
Eof(b)