E seara…

Septembrie 1, 2006 at 9:21 pm (Diverse)

Atentie! Text lung, incoerent si un pic personal… if u’re not in the mood, skip it… 
 
Stau si-i ascult pe copiii care se joaca sub fereastra mea. Au o minge si pana acum au trecut printr-o gramada de jocuri. Cred ca aia mici sunt vreo 3-4, dupa glasuri, de diferite varste, iar o bunica ii supravegheaza si din cand in cand le mai opreste avantul. Era sa uit, pe fundal se aude latratul unui catel… e catelul blocului:).. cred:)
De fiecare data cand, in fierbanteala jocului, copii trantesc mingea ceva mai tare se aude glasul bunicii care le opreste avantul. Aceste intreruperi au coincis cateodata si cu schimbarea jocului.
 
Atunci cand ne jucam (copii fiind sau nu) uitam pentru cateva clipe de regulile „oamenilor mari”, reguli care ni se par absurde, „rele”, facute tocmai pentru a ne strica noua bucuria si buna dispozitie. Nu conteaza varsta aici. Si o banala intalnire cu prietenii, cand toata lumea rade, vorbeste, canta, tinde sa creeze un microunivers cu reguli proprii…. iar atunci cand se mai aud comentarii in jur, genul „un pic de respect”, „mai incet ca sunt si altii in jur” etc., ele par a blama, a stropi cu rautate buna dispozitie din microunivers.
 
Imi aduc aminte prima noapte petrecuta in autocar, in excursia spre Franta. Pe la 10-11 adormisem si eu, chinuita putin in scaunul ala. La 12 noaptea am primit un mesaj. Cum tonul meu de sms la mobil este Shakira si Alex Sanz cu „La tortura” lor, intr-un final m-am trezit. Era un mesaj foarte frumos si m-am bucurat mult cand l-am citit:), insa dupa aceea nu am mai reusit sa adorm o buna bucata de timp. Oricum, in spate („adultii” erau in fata), copiii (elevi de liceu) se apucasera sa cante. Un pic cam tare, insa au trecut prin toate cantecele copilariei lor (pe unele nu le stiam:P), theme songs de la desene animate, tot, tot:)). Ajunsesem la culmea disperarii cand au incercat sa-si aminteasca melodia de la Sailor Moon =)). Cum Shakira si Alex cantasera mult pana sa-mi vad eu mesajul, nu eram singura treaza din randul ‘adultilor’. Evident au inceput comentariile si protestele asupra gastii din spate. Desi primul impuls a fost sa ma alatur „curentului ideologic” respectiv, mi-a trecut prin cap exact teoria microuniversului de mai devreme… si mai ca imi venea sa merg alaturi de ei. Nu stiu insa cum m-ar fi primit, in fond descrierea pe care mi-a facut-o profa la inceputul excursiei cu „a intrat cu 10 la 4 facultati” ( – de fapt asta era ca-n bancurile cu radio Erevan:)) intrasem cu punctaj maxim la examenul de admitere la 2 din cele 4 si cu punctaje foarte mari la celelalte 2 – perfect posibil si nu asa de greu cand e vorba de ASE 😛 – ) nu m-au facut, cred, f simpatica printre ei, asta cel putin initial…
 
Aaaaa, cu ce incepusem?:) Copiii au plecat, acum e liniste, pana si catelul a tacut – pai daca nu mai are cu cine se juca;))… numai in departare se mai aud cativa caini… Nu-i bai:)…. Maine o sa porneasca totul de la capat:)
 
V-am pupat,
Eof(b)
Anunțuri

2 comentarii

  1. jon said,

    E un fel de invidie chestia asta cu „bunul simt”. Ar fi cam ciudat sa vezi cateva babutez jucand sotronul sau certandu-se la fotbal ca a fost fault sau ca berea nu e destul de rece sau ca tipul ala are curul perfect samd. Nu. N-o sa vezi. Poate sunt si motive obiective de a strica bucuria altora, dar cu siguranta sunt si cel putin cateva ascunse in subconstient pe undeva.

  2. sidryane said,

    True… si agree:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: